Mă uit spre lumea emancipată

Mă uit spre lumea emancipată
Și văd cum e de val purtată,
Stă pe nisipuri mișcătoare,
Pe-un drum ce duce la pierzare,
Pentru plăcerile de-o clipă,
Cheltuie mult, face risipă,
Batjocorind tot ce e sfânt,
Își sapă propriul mormânt!

Mă uit spre lumea răzvrătită,
De patimi grele-nlănțuită,
Cum se-amăgește cu păreri,
Ce-aduc regrete și dureri,
Cu egoism își cere partea,
Dansând așa cum cântă moartea,
Condusă-n duhul de mândrie,
Trăiește-o falsă bucurie!

Mă uit spre lume și mă doare,
Tot somnul ei de nepăsare,
De-aceea astăzi strig: Trezire!
Peste întreaga omenire.
Cât încă este cu putință,
Să ne rugăm cu stăruință,
Speranța celui păcătos,
E doar în jertfa lui Hristos!

Mă uit spre lume și rostesc,
Cuvântul sfânt, dumnezeiesc,
Cuvânt ce naște-n om credință,
Scăldată-n lacrimi de căință,
Cuvânt ce luminează-n noapte,
Ce binele de rău desparte,
Cuvântul care ne îndreaptă,
Pe calea-ngustă, sfântă, dreaptă!

de Teodor Groza
27.07. 2024
Vișeu de Sus